Am adunat de pe pervaz ultima speranță
Astăzi am închis și ultima fereastră
Mă uit cum iedera de geam ușor se-agață
Încet mă acoperă pe față.

Am încetat să mai privesc afară
Mă uit doar la pereții din camera mea goală
Cum după fiecare ploaie la colțuri și ei se crapă
Îmi iau cheile, închid și ies din această casă.

Mă plimb cu privirea în pământ
Îl simt cum se cutremură sub apăsare
Într-o zi mă va înghiți sub dărâmături
Și nu voi mai avea unde fugi…