Mi s-ar părea firesc să vorbesc despre dragoste.
Despre regresie și contorsionare. Întotdeauna vin împreună și nu numai noaptea. Întotdeauna vin împreună ca rozătoarele într-un lan de lucernă.
Degeaba pui capcane otravă într-o zi te uiți în tine ca pe un cîmp pe jumătate cules îți lași capul în mîini și plîngi.

De fericire de groază.
De fericire de panică.

Dragostea mea țîșnește din pat dimineața ca o păstaie strînsă între degete.
Paltonul gentuța albă pe care uneori o agață de ușă.

În urma ei urma mea.

Tenișii la ușă cămașa pe scaun inima sub coaste.

Coastele sub un nor de cenușă.

*

Iată mama se vindecă singură își toarnă pe răni ulei de măsline și fard.
Fiii săi au plecat. La intrarea în vizuină urme de piei.

Iată mama e chiriașa propriei cărni. Fiii săi au plecat cu marfarul spre est. Au ajuns în grînar alături de alte semințe.
Acesta e mersul firesc și mersul șăgalnic al vieții.

*

Ce lung e orașul acesta parcă l-au tras de mîini de picioare pînă a scuipat tot adevărul.

Cîteva zile stăm confortabil. Spate în spate tăceri într-o tăcere mai mare.
Apoi pe buze ni se așază o pieliță.
De geam se izbesc păsări. Căderea le lor ne pune într-un fel pe picioare trebuie să ieșim aerul proaspăt ne curăță tenul ca o rindea.

*

Mi s-ar părea firesc să tac. Dragostea mea își flutură părul cînd merge pe stradă ca o iapă. Ca o ultimă iapă neîmblînzită într-un ținut unde oamenii intră mai rar.
Mă apropii de ea o momesc miros a iarbă a cunoscut preț de o clipă stă lîngă mine.
Apoi.

*

Iată mama cum moare și nicio cană cu apă.
Acolo înăuntru se pregătesc tîrîtoarele se pregătesc rădăcinile.

Tătăl meu are un pat pe care numără seara cîte zile mai are ca boabele de orez într-o strachină. Ies cîlți din saltea noaptea îi întră în gură dimineața e și el o saltea pe care se întinde rușinea.
*

Genunchii mei între coapsele ei.
Alunec ușor dragostea mea se chircește ca un cocon părăsit.
Alunec ușor dragostea mea țîșnește ca un pește prin apa chindiei.
Alunec ușor dragostea se chircește ca un trup după ce l-a părăsit viața.
Alunec ușor dragostea mea țîșnește ca un nor de cenușă vulcanică.

Gentuța ei albă pe care unoeri o agață de ușă.
Cămașa pe scaun inima sub coaste.

Coastele sub gura deschisă a frigului.