poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-28 | |
Cum să te părăsesc între atâtea paturi plutitoare ca pe o lostriță pe holul spitalelor
Cu o pernă în brațe implorând aerul să te recunoască? Lasă, pământul se scutură de sine ca un cireș în brațele nopții Și păsările ne privesc ca pe niște ființe cu cioturi de aripi răsfrânte la capete Așteptând să le crească penajul Totul este aidoma plânsului, o liniște sacadată zvâcnind prin pereți ca o igrasie Iar bolnavii umblă asemenea pungilor de perfuzii golite cu piepturile lipite de ziduri Cu brațele mai reci decât conductele de oțel ale unui oraș prăfuit de furia demolărilor Întoarcerea acasă este o preocupare pe gustul mijloacelor de transport în comun Teamă perpetuă ca un superglue care îi apropie pe unii de ceilalți Mai bine rămân ancorat pe trepte cu emblema surâsului salvator Să număr picăturile albe ale mozaicului Să întorc pe dos buzunarele Pentru că oamenii locuiesc nevăzuți în buzunarele semenilor, răsfirați printre degetele ca stâlpii ateneului Păpuși tumefiate de folosință, își încordează mușchii pentru firimituri de viață Adaugă timpul pierdut unui cocteil zornăitor de iluzii în care se scufundă cu cârlige la nări precum căutătorii de perle Asemenea lor mă afund în noroiul unde lumina înmoaie lucrurile și le amestecă în mortarul cotidian Asemenea lor aștept să fiu expulzat în frigul comestibil din stații Inima ta se ridică din rădăcini dintre scurse grămezi de nisip în calea râului zilei Bate la ceasul alarmei în pielea de tobă a amurgului rânced Și stelele cad asemeni unor capace de coca cola în iarbă Respiri cu pocnete mici ca fierul plitei încinse molecula de apă Și totul e tulbure împrejur -o mașinărie de ceață din care izbucnesc îmbrânceala și tusea Mă retrag în scorbura copacului cu poamele stafidite, Galinacee care râcâie la colțul blocului Și simt cum oasele scobesc în trup cu linguri de alpaca Ca într-o supă de melci.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate