Îți mulțumesc pentru o nouă zi
După nebuna trudă a visării.
Coșmarul, vad adânc al disperării
A zămislit amare grozăvii.

În noapte eram singur și sfârșit,
Te-ndepărtai de mine spre oriunde.
Tristețea se pornise să inunde
Nădejdea de a fi preafericit.

E neplăcut că starea de trezie
Preia stupidități subconștiente,
Negând trăirile incandescente
Care transpar ades în poezie.

Nu timpul e măsura în iubiri !
Nici zori, nici seri nu pot să negocieze
Un sentiment. Și nici să vicieze
Destine și reale împliniri.