Candva am fost bolnav
si-am fost dus la un vraci
nebun si slab
tatuat si parca
de-o luna nemancat.
El,vraciul, cel nebun si slab
cum m-a vazut m-a operat
de nastere si,
de durerea de-a trai.
De atunci mentin
ca nu m-am nascut
si n-am crescut.
Sunt o iluzie,
sunt timpul ce trece
sunt mama ce-si plange fatul mort;
sunt eul din mine;
propria-mi karma.

Cine-a fost vraciul
nici astazi nu stiu
dar sunt sortit sa cred
ca eu ar fi trebuit sa fiu.
Iar boala mea,
boala tuturora
boala nasterii si-a cresterii
damnati sa traim
si a incerca sa fim.