poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-13 | |
dincolo de mine este copilul inchis in spatele numelui sau
de piatra ridicat in brate gol de parinti el pleaca zilnic din sine cu regularitatea unui ceasornic repara iluzii copilul nu stie ca astazi ca ziua de astazi va muri la cea de-a douasprezecea bataie a mainii sale stangi se va inceta totul nu mai are rabdare pactul este unul multiple sunt consecintele pactului se vrea insingurat in coltul sau de macrocosmos uitat de pasari pentru totdeauna isi propusese sa doarma sa uite de viata sa regulata de sticlele de lapte consumate intotdeauna in doi de marele viciu de a sparge sticla de lapte se intamplase ceasornicul sa se strice in aceeasi zi de atunci ratacea pe pamant cu pasarile incercase a le urmari peste tot cu sange in trupul batran prevazut cu amintiri ca hiperbole prafuite si lasate in drum cine ce cum se intreba de ce mai degraba scopul si nescopul sunt totuna de ce diferenta este intotdeauna graduala intre suferinta si restul de ce resturile suferintei se adauga intotdeauna deceptiilor noi de ce cainii musca numai ziua de ce noaptea oamenii dorm cand stele in sus vegheaza existenta nu este decat o piatra uitata inauntru la gat se poarta de catre fauritorii de vise ceilalti prefera mana dreapta acolo sunt mai in siguranta greutatea se egalizeaza progresiv astept de mult chemarea pietrei celelalte ca un magnet cuprins intr-un magnet ma-mpiedic de firele de la tramvai este noua si jumatate ceilalti cineaza in pod eu cu vene taiate ma dorm chemari pustiite de vreme usa cea mare a cosmosului se deschide oameni masini caini si albastruri toate se ingramadesc ca picaturi de voma calda eu astept sa fiu chemat inapoi va incepe in curand numaratoarea ca la petrecerile alea tampite sampania se va deschide jos eu voi sta cuminte intre lemne nu voi scoate un sunet noaptea se va auzi in departare frematand acceleratul de 22.45 va trece inca o viata pe acolo printre vagoane franeaza de ai sti mama cat de mult mi-a placut ultima ta minciuna poate ca ai intelege intr-adevar de ce mortii nu cad decat pe verticala pe cand oamenii raman intotdeauna cuprinsi in perimetrul ingust dintre icoane si mese in noapte cainii devin pisici pisicile devin negre eu raman neschimbat putred ca lemnul din care mi-a fost confectionat ambalajul de protectie altii zic uite-l pe ala e singur ca piatra astazi vom putea vorbi cu el si altfel va renunta la filosofi eu trec printre combine uitate pe campuri cu brazde joase infipte in cer si strig neincetat ca sa-mi aud vocea de sus ea va raspunde uitata in sfera subconstienta a carnii va trece printre vanzatori de peste salvarile vor urca in luna ca in arizona dream este mult pana acolo biletele sunt intotdeauna la clasa a doua ca pentru orice intelectual deprins cu suferinta ma-ncurc insangerat in asteptare viata se intinde moale pe ceas timpul se inalta si cade in lung cu sfintii inarmati cu ciocane dupa el ce ai facut nenorocitul naibii ma intreaba mama in prag am vrut sa sar mama am vrut sa sar ca si cangurii in prerie ca si stelele in sus ca si boala asta ce se catara in trup sa ajunga la creier am vrut sa sar nu am reusit decat sa ma traiesc tot aici si tot mai departe de tine ca niciodata asta este ultima zi in care iti voi vorbi de acum inainte va vorbi cu tine numai linistea din spatele suferintei mele
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate