poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-11 | [Acest text ar trebui citit în francais] | Înscris în bibliotecă de Guy Rancourt Une main crispée sur le vide a abandonné son corps pour être statue sous les décombres. Elle ne tient rien mais froisse le jour et son visage éternelle sur un amas de terre blanche. Elle regarde la mer et se souvient : elle a caressé une épaule nue un soir dans un café de la montagne; elle a tremblé puis s’est retirée pour se poser sur l’autre main. À présent, le vent la recouvre d’une poussière venue de loin, peut-être du Yémen, il dépose entre ses doigts un peu de sel et quelques feuilles d’un arbre blessé. (Tahar Ben Jelloun, Poésie complète, 1995, p. 432)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate