Ieșim din valuri. Eu-bărbat, tu-femeie. Fiecare
își ia jumătatea lui de pește și
umblă prin lume să o reîntregească.
Pescar bătrîn, timpul rîde. Știe că e zadarnic.
Ne cheamă înapoi, îi ignorăm semnele
ca pe ale unui naufragiat ce simulează înecul.
Ne risipim. Viața pare
un fruct uriaș cu oameni în loc de sîmburi.
Îl tăiem și nu găsim nimic înlăuntru-i.
Ce să împărțim și cu cine cînd sufletele ne-au rămas
în scoica adormită pe fundul apei?