Am început să plantez semințe de semilună
în luciul sterp al apei, noaptea,
și mă priveam în ape,
cum mă simțeam în ceruri departe,
prea departe pentru-o lună plină.
Am început să plâng
când am atins cu vârful degetelor singure
tocmai miezul dulce rebel al comediei vieții,
și-am început să mor
în tocmai momentul
în care am realizat că trăiesc,
am început să simt
când atingerea ta mi-a inventat,
reinventat
conturul.
Sunt
un simplu moment al tău.
O a ta
Creatie.