Curînd

Ai dori să iubești...
Pe cine?
Ai dori să mîngîi...
Pe cine?
Ai dori să trăiești...
Dar cum?
Cînd dragostea cu tine,
Nu-i.
Cînd inima-i plecată
În vise.
Cînd visele se distrug
În zori.
Cînd zorile dispar
În lacrimi.
Cînd lacrimile sunt o veșnicie
De dureri.
Cînd durerile dau rădăcini
Mari,
În sufletul tău
Mic.
Ai dori să distrugi
Tot,
Dar nu poți să distrugi
Nimic.
Universul e atît de mare,
Uriaș.
În el sunt lucruri,
Multe.
Sunt atît de rele,
Lucrurile...
Ai dori să le distrugi,
Nu poți...
Căci ele te distrug
Pe tine.
Ai dori să iubești?
Pe rău...
Ai dori să mîngîi...
Pe rău?
Ai dori să trăiești...
Cu rău?
Chiar dacă ai dori,
Nu poți.
Cum poate să iubească...
Rău?
Cum poate să mîngîe...
Rău?
Cum poate să răiască rău,
În lumină?
Și totuși noi,bine
Trăim.
Fiindcă undeva speranță
Exstă,
Nu de a distruge,
A schimba.
A învăța a iubi
Pe rău,
A învăța a mîngîia
Pe rău,
A învăța a trăi
Pe rău.
Și totuși acest pas,
Nu-l facem.
Ni-e frică de rău?
Nu!
Lumina e prea mică?
Nu!
Întunericul e prea...
Mare.
Trebuie de distrus pe rău...
Dar cum?
Cînd în acel rău bun
Există.
Cînd în acel rău,bun
Moare.
Am dori să învie
Bun.
Dar cum bun să învie
În rău?
Cu lumină de pătruns
În rău.
Ce a fost bun lumina
Va-nvia.
Ce-i rău neschimbat,
Va muri.
Se va stinge lacul
De dureri.
Binele va sta pe-o treaptă
Cu limina.
Universul va fi distrus împreună ...
Cu rău.
Binele va exista,
Doar binele.
Lumina va lumina
Doar bine.
Va-ncepe o nouă viață,
Cu bine.
Ce frumos va fi atunci,
Cu bine
Va exista doar bine...
Bine...
Bine...
Bine....