vor fi destui sori în tabloul cu el și ea
mai dă-mi puțin galben să îl pictez și pe ultimul
pensula mâncată de carii se scălda în ochii tăi
nu înțelegeai cine sunt cu șortul ăla
din colții mamutului
îl croisem cu pământ și apă din glaciar
pocnea din trompele cuvintelor câte o spaimă
și rătăcea câte un delfin în adâncuri
nu mințea niciodată când îl îmbrăcam
cu tine iubita

îl așteptam pe neptun deasupra oceanului lunar
ne împușcam sentimentele printre furtuni
visători