O cunoști dinainte,
Când o vezi, n-ai cuvinte,
Cu-n surîs ea te-a vrăjit,
Și gândul ți-a ispitit.

ÃŽi admiri unduirea,
O dezbraci cu privirea,
Înspre tine plutește,
Mintea îți răsucește.

O privești în tăcere,
Parcă-ți dă mângâiere,
Dar spre altul se-ndreaptă,
Mai înalt cu o treaptă.

Resemnat taci și zâmbești,
Brusc mirajul îl topești,
Rămâne lung uitatul,
Căci ea, are pe altul.

Al inimii glas plânge,
Nădejdea ți se frânge,
Dar apare cineva,
În curînd și-n calea ta.