Pe jupon ți-am lăsat întâia dat o urmă,
Căci m-ai înjurat și m-ai spurcat nebun-o.
Acum sunt singur lângă foc cu-o armă,
Păzesc intrarea să nu vii nepoftită fan-o.

În sticlă doar puțin coniac mai am acum,
Căci tot ce-a fost am răsturnat pe gâtu-mi.
Sunt pulbere, jelesc nepregătit de drum,
Nimic mai jalnic, să te-aștept în doru-mi.

Un lup, cu gheara, dă să intre în cabană,
E singur ca mine, dornic de carne dulce,
Mângâi covorul moale, din a lor blană,
Deja sunt treaz, de groază mâna-mi e ace.

Cu tine mai bine smintit-o, decât cu lupul,
Pe blana lor ne-om tăvălii, ne-om face sul.