Sunt eu de îți asculți chitara
cu șoldurile-n lemn curbate
de-o coardă împărțită-n șapte
și plină ochi cum e sahara
de-al tău nisip

de-a lungul degetului meu
am doar o scară, pe-nserate
o treaptă am împărțit-o-n șapte
c-o altă scară , un deget, eu
doar să te cânt

nu mai e timp de iubit
de urci stelar
șapte din șapte
și nici...

………………………………..

și nici...
șapte din șapte
de urci stelar
nu mai e timp de iubit

doar să te cânt
c-o altă scară, un deget, eu
o treaptă împart în alte șapte
pe noaptea picurând cu șoapte
de-a lungul sufletului meu.

Nu mai e timp.

Umplute cu nisip
mărgele sparg oglinzile casante
când jocul mozaic mi-a răsucit
apusul cu un leandru de iubit
și coarda a pleznit, pliante.