sunt interferența dintre râs și plâns,
viața mea este bruiată
pe muzica clasică.
este un vals plin de stângăcii,
calc întotdeauna piciorul partenerei
ca pe un tărâm virgin.
încerc să bătătoresc cu talpa frumosul.
sunt elegant și trec nevăzut
printr-o lume în care toți
mă cunosc de la bine,
la banal,
la ignoranță.
sunt placa de vinil a muzicii,
pânza tabloului,
foaia albă
până la nesfârșit a poeziei,
sunt pasul premergător creației,
sunt limba plină de scuipat și de bacterii
care precede versul ca un sărut.
sunt nevăzutul
de acolo
de unde începi să vezi.
stau în picioare la jumătatea distanței
dintre tot și nimic,
singura linie dreaptă trasată vreodată
de ochiul omenesc.