Cred că s-ar putea să fiu lăsat singur de tot,
Oricum gândurile mele se varsă în ape de sare
Și privirile mele disting cețos o mască impură,
Prin puțină lumină și sunete stinse, incolore.
Oricum, dacă voi fi uitat, pot călători și singur,
Ca o pasăre sau o stea, neștiut, neobosit.
Ochii mei, deja uimiți, privesc amurgul ca sângele,
Pleoapele istovind sărutul pământului dulce,
Mă sting încet, ca noaptea pe pajiști cu iz de toamnă,
Iar sufletul, corabie fantomă, gri se destrămă.