poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-10 | |
Măștile se nasc,
pe rând, între noi, ai palmele umede șterse cu grijă pe blugi atunci când credeai că privesc în altă parte, discutăm, mimând indiferența, simțind în tâmple galopul sălbatic al sângelui, visând ca celălalt să descopere gestul interzis, dizolvat în zâmbete și întrebări, aparente refuzuri, combinate cu seriozitatea răspunsurilor, cuvinte banale, corpul îți tremură, ușor, așteptând, canicula senzațiilor dulci ascunsă în degetele care întârzie, obsedant, explorarea, douăzeci de fiare tatuate de neliniște, douăzeci de planete pustii, intoxicate de praful timidității, e seară, aproape noapte, trebuie să pleci, ceaiul se răcește în cana albastră, continuu să vorbesc, fac gesturi largi, o voce îmi șoptește înnebunită: acum, acum, acum, acum, inima dansează pe ritmuri absurde, pe geamuri zăpezile întunericului au înghețat, luminile se aprind, anunțând trezirea orașului sexual, șerpii multicolori ai localurilor, muzică, țigări, cuvinte obscene, suc, vodcă sau vin, constelația de carne căutându-și echilibrul, te ridici, trebuie să prinzi ultimul autobuz, (parfumul tău discret...) mă simt dizolvat în noroiul înfrângerii, ca un soldat capturat fără luptă, e târziu, respirațiile ni se ciocnesc, două lumi fluide căutând echilibrul, lângă noi, fantomele albe ale pereților, holul și ușa care se deschide, încet, către dincolo...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate