poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-08 | |
fiecare zi e tot mai apăsătoare cerul e o glastră aerul
e pământ de flori eu sunt un rizom de orhidee sălbatică îngropat cu mîinile afară atât doar cât să-ți simt atingerea tălpilor lucrul acesta mă face să mă însămînțez în mine să înfloresc în interior brusc asemenea unei ciuperci atomice după care mă resorb până la dimensiunile unui punct pe care îl vei pune pe litera I de la începutul cuvântului care conține în sine toate cuvintele din lume. ar putea fi marți însă ar putea fi oricare altă zi care durează cât o săptămână cât un an cât o viață un răsărit dimineața atunci beau lapte din țâțele luminii din sfârcurile soarelui & o moarte seara cu luna pe piept ca o lumânare de bun rămas de bun venit sau mai vedem noi zi de zi o marți care se repetă o funestă harababură a timpului care greșește sensul direcția conturul umbrei mele mă umple cu toate minutele & orele & lunile fără sens & fără fără & zilele sunt niște văduve negre care se devorează unele pe altele în timp ce eu aștept învingătoarea prizonier într-un păienjeniș de sîrmă ghimpată & tremur. mi-e frig nu e normal acest lucru pentru început conștientizez că tot absolut tot frigul e afară în mine este căldura pe care ai lăsat-o la plecare dar sunt convins că pe aici bântuie un demon un savant descreierat care modifică încontinuu sistemele de valori celsius / fahrenheit / kelvin & sunt două grade absolute în ochii mei privirea mea curge asemenea unui ghețar săpând crevase adînci în căușele palmelor & acesta este momentul în care strâng lenjeria de pe patul în care ne-am iubit & o fierb & o infuzez & beau licoarea cu evlavia unui mucenic primit de curând în calendar degetele îmi cad mâinile îmi cad părul îmi cade inima crapă ca o boabă de fasole uitată pe aragazul pe care fierb amintirile tale poza ta e o iarnă în care mă simt ca toamna când plouă cu săptămânile & ca vara când e atât de cald încât mi se lipesc pleoapele precum primăverile în care ninge necontenit abundent ninge ca uitarea ninge pînă orice zi de duminică din iunie este o marți nenorocită din ianuarie & ceasurile bat invers tac-tic & ora nouă e ora 3 noaptea & am scos cu unghiile toată aroma ta din pereți am inhalat patul televizorul cada chivetele closetul lumina din becuri dar în continuare e atât de frig încât afară pare atât de cald iar oamenii se dezbracă își decapotează mașinile pleacă în alpi & morții din cimitire au ieșit la plajă lumea e de ciocolată neagră eu sunt atât de alb încât toate busolele mă arată poate ai să găsești și tu drumul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate