poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-01 | |
Înghețat de frigul de la miază-noapte,
Muntele s-a culcat într-o seară Pe covorul verde, la poale. Și-a pus alături toiagul, căciula, Și-a descălțat opincile Și s-a așezat la somn lung cât o moarte. Până dimineață îl acoperiseră poienile, Răsăriseră flori, Turmele pășteau sub ochii leneși Ai măgarilor, păstori plictisiți. Ciobanii i s-au urcat pe umeri. Au văzut departe în zare Pădurile, câmpiile, râurile; Până la Mare. L-au numit Parâng. Când se trezește în zori Adună primele raze în telescoapele din cremene Și le împrăștie darnic la vale. I-au pus la buze un caval. Cântă din dorurile ciobănițelor care plâng, Din tainele stâncilor cu ochi din cristal, Din urmele lupilor pe potecile strâmte, Din flacăra de sub ceaunul stânelor. Oamenii și-au zis „oieri” Și nu s-au mai întors în Ardeal. Dan David, Los Angeles, 11-02-2005.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate