de câte ori te vedeam aplecat
voiam să te întreb
când taci în fața zidului
te gândești la pietrele lui
sau la luciul din ochii lor

mie, când sunt răcit,
îmi fuge gândul
doar la șervețelele albe
unde îmi voi așterne frigul
și la o zi însorită
pe care o voi decoji
neinteresat nici măcar
de soarta sâmburilor

ascultă —
după ce-ți termini plecăciunile
și tăcerea,
te aștept
să ciocnim un pahar
și să-l bem pe Dumnezeu
până la ultima picătură de sânge…