mi-am împodobit gâtul cu îmbrățișarea ta
și-am pecetluit-o-n zalele iubirii
doar noi
luminile tăcute-ale unui brad așteptându-și Crăciunul -
la fiece colț de drum ne întâmpină
sculpturi în carne fără suflete
și dorințe
privindu-ne e vâlvătaie în noi
ninge
și ne cufundă-n ochii săracilor

uite cristian degetele întinse fericirea mea
se încolăcește peste ele modelând
în crusta palmelor ceva ce seamănă cu noi
ne va descoperi cândva vreun trecător grăbit
ce le va arunca sfidându-le c-un deget de pământ
un covrig întărit deja de timp