poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-24 | | Eu atunci nu știu că avalanșa timpului va veni peste noi. Ca sub imperiul unui cumplit blestem femeile se vor usca cum florile, ori se vor umfla ca putinile-n râu, satul va pieri înecat în aburii băuturii, cazanele vor distila rachiu mai abitir ca o fabrică de alcool, până și fântânile vor izvorî licoarea drăcească ajungându-se la situații greu de crezut: morți de beți, bărbații își aminteau că sunt totuși oameni vrednici și se apucau să taie lemne la circular, tăindu-și degetele de parcă ar fi avut altele de schimb. Eu atunci nu știu că băncile de lemn din drum, unde ne strângem seară de seară și povestim câte-n lună și-n stele vor putrezi, că vor veni inundațiile și le vor răpi sătenilor oile și caprele din stâni cum ia vântul globul păpădiei, că Tucă va prinde pensia dar că nu-i va folosi prea mult, că el și fiii săi vor da în patima băuturii într-un asemenea hal încât în câțiva ani vor degenera complet, caricaturi grotești ale unor bărbați ca bradul, Eu atunci nu știu că, peste ani, tu îmi vei spune la masa mică de lemn cu trei picioare că eu mă voi lepăda de tine până când cocoșul va cânta de trei ori, în timp ce voi sorbi ciorba ta, ambrozia zeilor, tu îmi vei spune prin ploi de lacrimi: „Mămă, mamă eu mor și n-apuc să vin la nunta ta”, eu atunci nu știu că tu vei ajunge ca ața slabă, într-un sfârșit, nemaiputând îndura bătăile primite de la bestiile de lângă tine, vei găsi raiul în podul casei prin deschizătura ștreangului, eu atunci nu știu că în tot acest timp al patimilor tale, eu voi fi plecat din sat și vei muri fără lumină, tu, mamă Nuțo, bunătatea și lumina lumii. eu atunci nu știu că, în timp ce peste sicriul tău vor luneca și ultimele lopeți de pământ, soțul și cu copiii tăi, cu capul plin de băutură, se vor bate cu pietre, eu atunci nu știu că în corola ochilor tăi calzi și blânzi viermele alb se va răsuci hămesit. Căci dacă aș fi știut, am fi plecat în America!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate