am vrut să mor de câteva ori
de nu mai știu de câte ori prin eutanasiere
altădată să nu mă mai trezesc pur și simplu era o lehamite și-o dată da
am vrut să crape inima-n mine
de prea bine cred că era de la viteza prea mare

știi n-am chef să-mi fac ordine în viață e ca și cum m-aș apuca naibii să scot tot de prin sertare și cotloane doamne ce multe sunt ce multe mai am și toate astea ar trebui să fie călcate și ok iar alice nu calcă
nici singurătatea în poziție de iarnă
lipsa de vorbe într-o seară de luni absolut previzibilă de parcă asta a rămas de făcut
până la moarte până la
moarte

cum sună asta
moartea e un cuvânt la cravată vorbește condescendent aproape nu poți crede că poate să aibă noroi pe pantofi să se ardă cu țigarea să se tăvălească de râs
moartea e ceva serios și pe bune

în stație e un tâmpit
stă
cu capul pe genunchi din când în când se uită la
mine
probabil urăște și el ziua de luni la fel
de mult
ciudat aștept să se umple strada de lume să treacă măcar
o mașină în care să urle
when
love comes to town

cred c-am să mă învârt ani buni am un secret cu mâna pe harță și-o inimă într-un picior
deci e trafic