(alba-iulia)

în marș forțat
șapte kilometri
până la poligon
tăiem orașul în două
orașul viteazului
oamenii se opresc în loc
și ne privesc cu mândrie
un bătrân își scoate pălăria
în fața plutoanelor cenușii
soldați cu chipuri albastre
în zori
mărșăluim mecanic
către războiul nimănui
pozele din buzunare
ne țin de cald
în dimineața neguroasă

#

(medgidia)

avem o nouă frontieră
Km.28
excavatoarele mușcă din pământ
e zgomot de obuze
scrâșnet de fier
& linguri de aluminiu
în castroane de tablă
cu aceleași mâini
mâncăm
cărăm pietre
mișcăm mașinării
ne masturbăm
sau ne închinăm
seara
neștiuți de nimeni
dumnezeului care ne-a uitat