Încă mai stau aici
ca o fantomă a sufletului tău
încercând sa ajung din urmă
aerul rarefiat din locurile pe unde ai trecut,
zăpada răvășită cu lacrimile-ți
de bucurie.
încă încerc să beau din paharul lichid
al amintirii ce păstrează tacerea cristalizată.
încă încerc să înduplec lutul
a mă întrupa peste încă un mileniu
să te întâlnesc într-o altă iarnă,
să-ți adulmec parfumul
printre jucăriile și măștile
în care am fost îngropat.
în fantastica prăbușire spre pământ
încă zgârii culoarul vieții
și încă mai urlu ca o fiară
în miezul sinelui,în marea de liniște:

"încă
mai ești acolo?"