Bine ai venit…
(pe coridor se joacă șoaptele cu umbrele)
Lângă masă stă un scaun obosit,
Geamul e deschis dar nu-i vine curentul,
Casetofonul tace, mâine va vorbi
(poate?)

Covorul neperiat este călcat de prea multe picioare
(Dar așa se lasă el)

Te servesc cu ceai?

(Te lasă să-l înghiți, ceașca te lasă s-o atingi
dar noaptea,
Noaptea,
Nu te lasă s-o pătrunzi
Decât cu vise și stele.
Tu n-ai stele de aruncat în ea, doar vise.
Și nu ți-ajung s-o-ndupleci…
Sărutul nu te lasă să îl simți
Pentru că simți buzele sale
Dar tu visează sărutul întreg,
Și vei vedea că noaptea e rea cu tine, se face albă)

Și scaunele și masa așteaptă să deschizi ochii,
Covorul așteaptă să îl calci,
Cuvintele așteaptă să le pronunți,
Ceașca își așteaptă ceaiul și buzele tale visând la sărut…