e amurg al reveriei netrăite


vărs visele în timp
mă trezesc în aburi cu aromă
de piele udă
de tine

ai călcat prin trup
și pașii tăi îmi spun
că a fost un altădată
al reveriei de aici

țin aproape șoapte închise
în lemn de cireș
te număr printre pierderi
printre ierni uscate

zâmbesc a suferință
amintindu-mi că undeva
pe un vârf de clipă
păsări mai cântă