I. Concluzie fără pretenții. Doar de adevăr
Se îmbată cuvintele.
Cuvintele bete curg
Ca vinul în adevăr

***


Premisă al cărei miracol își uită menirea

Uitarea cuvintelor trece nepătrunsă de nimeni.
Uitarea joacă feste adevărului

Îl așează blândă pe scaunul electric,
Îi masează blând tâmplele cu spirt
Sanitar
Uitarea e septică
Înaintea morții adevărului
Adevărul nu va mirosi niciodată a stârv și a dejecții
Uitarea îl îmbălsămează cald cu etanol și alți compuși chimici
Adevărul e o mumie bine îmbălsămată.
Nu e nici un miracol
La mijloc

***

II. Premisă futilă. În care moment ne pierdem cumpătul

Trebuie că Cervantes a ales să se reîncarneze la nesfârșit.
E o premisă bună
Dar nu funcționează decât pentru cuvinte.

Cuvintele îl iubesc pe Cervantes, Cervantes nu iubește cuvintele.

Premisa nu suportă contraargumente
Deși infirmă tot ce s-a scris vreodată despre Don

Trebuie totuși adusă explicitarea

***

II. b. Moment în care se aduce explicitarea premisei

Cuvintele se scriu pe măsură ce gândul zboară
Fără nici o întrerupere
Cuvintele nu se lasă altfel chemate
Se știe de când lumea
De aceea Don iubește
Cuvintele și femeile.
În femeie există exact atâta adevăr cât în cuvânt.

***


II. c. Justificare

Nu se știe cum a apărut Don în metapoem
Unii spun că era de la început acolo
Noi spunem că a venit la chemarea cuvintelor


***

[cuvintele sunt singure în posesia adevărului]


Riști mult când stai în papucii lui Wittgenstein
Chiar fără să vrei

Posesia adevărului e doar un fel esențial de a fi al cuvintelor

Cuvintele rămase fără lume a lor
Vin să-și instituie regatul de adevăr
Pe această lume

Nu poți deposeda fără să-ți pregătești armele pentru război
Beware!

Cuvintele au vorbit


***


III. Despre cum a devenit metapoemul sângeros

Totul a început prin iubire
Don iubea cuvintele și femeile
E simplu


***


IV. Într-o zi, Don,

a răspuns chemării cuvintelor'

_______________
'Să fie într-adevăr așa? Adevărul este în cuvinte.


***


V. Cuvintele, singure nu sunt confuze.

Cuvintele mature sunt războinice.

Trebuie să vorbim despre cuvinte
Cuvintele se simt singure
Au crescut, sunt mature și și-au dat seama că totul e o iluzie

Cuvintele nu se mai lasă scrise.
Asta e ceea ce trebuie spus
Adevărul nu poate fi spus
Pentru că el se află exclusiv în cuvinte
Iar cuvintele
Nu pot fi spuse de două ori

Adevărul, deci
Se cuvințește


***

VI. Despre cuvintele cuvioase (unde cuvintele își amintesc de copilăria lor)''

Se spune că ele pot fi de mai multe feluri, cuvintele.

Albastre spre exemplu
Dacă se nasc dimineața, devreme
Dacă mor înnecate
Dacă se luptă pe viață și pe moarte
Dacă le vezi de pe lună

Dar nu e câtuși de puțin adevărat
În fapt, cuvintele sunt cuviincioase



____________
''„Cine e stăpânul cuvintelor”


***


VII. Cuvintele încuviințează

Cuvintele au vorbit!


***


VIII. Despre ce-a mai făcut Don între timp

Nimic.


***


IX. Despre cum să te descurci cu lipsa de sens

Dacă cuvintele nu au sens asta este pentru că sunt adevărate.


***


X. Aveți răbdare cu cuvintele

Abia acum învață să se spună singure
Și acum să trecem mai departe


***


O premisă pe care o iubesc – sau premisa pe care o iubesc

Aparent ele nu sunt același lucru
Dar, construim -
Ele sunt la bază
De la ele plecăm și ele ne susțin

Aici trebuie construit un întreg sistem'''

Dar... nu se poate... pentru că de aici ar începe totul.
Ca într-un vis.
iar cuvintele tocmai s-au trezit
La adevăr.
În plus, acesta este sfârșitul.

___________________
'''Avertisment! Dragi doamne și domnișoare, nu vă grăbiți să obiectați. Dacă ele sunt adevărate, și ele sunt adevărate, într-adevăr, cuvintele, asta nu înseamnă că ele nu pot să mintă, așa că, este absolut pertinentă, reală și posibilă construcția unui sistem, sau orice altă construcție, ori construire, de altfel.


***


Nocturnă

Dacă avem ceva de spus, vedem doar noaptea
Ziua este regatul cuvintelor
Non-sensul, irealul, iluzia
Maya
Ele singure stau ziua în adevăr


***


IX. Unde își face din nou apariția Don

Maya este o fată pe care o iubesc
Maya e fata pe care o iubesc
E o fată solară, ca și premisele pe care se construiește
Aici însă nu vorbim despre construcții
Fiindcă ele sunt iluzorii
Iar noi nu vorbim despre cuvinte
Iar cuvintele sunt adevărate
Ele nu sunt vorbite, sau scrise sau vorbite sau scrise despre sau pictate sau cântate
Ele nu sunt
Ele vorbesc

Dar unde este Don?

***

VIII. Dar unde e Don?''''


În lumea în care totul a mai fost făcut o dată. Sau de mai multe ori. Don, împietrit în cuvinte împietrite, rotunde, fără colțuri, fiecare în sfera lui, joacă ping-pong cu cuvintele la zid. Pentru Don, însuși metapoemul trece în metaproză'''''. Aici e singurul loc în care cuvintele ascultă. Trebuie făcută o pauză, iar ele au acceptat să coopereze, chiar în momentul lor de repaos. Poate în amintirea sclaviei, a momentelor în care, obosite, se puteau așeza pe verandă după ce au terminat tura la tăiat trestie, dar cântau din banjo, pentru a-și distra în continuare stăpânii''''''. Si, astfel, acceptă să vorbească. Aici, ele trebuie să vorbească despre Don, dar în așa fel încât să spună și adevărul. De aceea le place. Să revenim la Don.
Unde e Don e trist si singur și rece și miroase a mort. Unde e Don și e trist și singur și rece și miroase a mort? În lumea în care totul a mai fost făcut vreodată. De aceea Don s-a întors spre trecut și îl reiterează, îl răzbună, îi pune flori pe mormânt. Sperând că mirosul are să dispară. Ca atare Don nu este nici mai bun nici mai rău decât oricare alt don. Pe parcursul scriiturii – nu neapărat al acesteia– , sperăm însă că Don va găsi calea. Cuvintele stau să-l ajute. Va putea el să le spargă învelișul? Vor reuși ele să se facă auzite? Aceasta e o posibilă intrigă. Și chiar ar putea fi una. Cuvintele încă, însă, nu știu, nu s-au hotărât, dacă așa are să fie.

__________________
''''El își face apariția când te aștepți cel mai puțin. E una din trăsăturile lui esențiale.

'''''Lucru vizibil și în alte locuri ale metapoemului. Desigur, nu locuri comune.

''''''„Cine e stăpânul cuvintelor?”


***


VII. Despre ciudata ființă

Nu poți doar ființa în adevăr.

Trebuie să:
- ființezi cuvios
- cuviincios
Trebuie să: încuvințezi.

Dacă vrei să ființezi în adevăr

Oricum
Este singurul fel
De a ființa
Pentru că nu poți doar ființa
Fiindcă nu e în adevăr
Iar cuvintele, cuvincioase
Cuvioase,
Stau la pândă
Așa că nu-ți mai pierde vremea ființând

Încuvințează!

Aceasta este porunca cuvintelor


***


VI. Aceasta este porunca cuvintelor

Acesta este adevărUL
Și nimeni altul


***


V. Se riscă aici o falsă legitimare

Don trăia singur departe de Maya.
Acesta este adevărul.
Ca atare, Don era cuvios, Don era pur și simplu.
În adevăr'''''''.

Până acum puteați deja să vă puneți problema enunțurilor de tip tautologic, fără conținut informativ, fără semnificat.

E o falsă problemă.
Deoarece scriitura aceasta este doar o încuviințare. Ca atare nu este altceva, nu se bazează deci pe pretenții, de tip rațional, la adevăr.
Cuvintele au vorbit!

_____________
'''''''Să fie acesta, adevărul?


***


IV. E vremea ca Don să moară în economia scriiturii

Este absolut limpede și adevărat că povestea lui Don nici n-a început încă.

Cert este că Don moare la sfârșitul poveștii. Oricum, orice Don moare odată cu sfârșitul poveștii. Și în această măsură, doar, moare și Don la sfârșitul poveștii sale, simbolic'''''''' .
Oricum, în această accepțiune, propriu zis, Don era oricum mort, de la începutul poveștii.

Din păcate, despre ce a făcut Don înainte ca povestea lui să înceapă s-a scris deja.

Dar oricum, toate astea nu spun nimic despre Don.'''''''''

Așa că nu putem spune absolut nimic despre Don.
Și acesta este adevărul.

Sit Tibi Terra Levis!''''''''''

__________________
''''''''Posibila interpretare acestor explicații ca fiind redundantă se datorează exclusiv liniștirii posibilelor cititoare care impresionate de destinul tragic al acestui Don, ar putea suferi peste măsură crezând – totalmente eronat – că moartea lui Don ar avea vreo legătură cu vreo moarte fizică, sau reală, simbolică sau de orice altă natură. Pentru aceste stimate doamne vom sublinia pentru ultima oară că aceasta este o moarte exclusiv în economia scriiturii. Altfel spus, doamne și domnișoare, moartea lui Don nu face nici un sens ascuns, nu căutați alte semne si simboluri pe parcursul acestei scriituri care să vă indice găsirea unei posibile explicații a morții lui. E simplu. Ne apropiem de final. Deci Don trebuie să moară. În economia scriiturii. Ca să fim și mai expliciți, nu vrea nimeni să-l omoare pe Don! Deci nu săriți să-l salvați!

'''''''''Cuvintele exultă deci de fericire. Pentru că acesta este adevărul!

''''''''''Doar în economia scriiturii. (Avem o deosebită stimă pentru suflețelele doamnelor și domnișoarelor. Nu vrem să aducem vreo rană, de aceea, ne cerem scuze dacă am insistat cu precauțiile.)


***


III. Încă nu s-a vorbit despre elipse

Și nici nu se va vorbi pentru că ele nu sunt

De aceea ele există

Și acesta este adevărul.
Cuvintele au vorbit!


***


II. Nu se cunoaște autorul

Titlurile scriu singure conținutul
Nu mai avem nevoie de umplutură
Cu această specificare am eliminat și problema autorului
A cărei cunoaștere este o recunoaștere
Cuvintele au vorbit

Această pagină trebuia să fie goală
Însă noi nu suntem încă pregătiți pentru asta.


***


I. N-am spus absolut nimic

- cu mândrie se poate afirma
Cuvintele au vorbit!

_____________________________***____________________________
*Sau al doilea metapoem despre cuvintele care se spun singure
11. august, 2007, © Ioana-Raluca Răducanu