S-a dus
Mistrețul cu colți de rubin,
Lungă viață,
Tragic destin.
Ne-a rămas
Mistrețul cu colți de argint
Scurtă viață
Veșnic colind.
Să înceapă din nou vînătoarea
Săgeată de lemn, săgeată de fier
Spărgînd disperarea, spărgînd închisoarea,
Lăsînd intangibil eternul mister.
Poet fără viață, poet fără urmă,
Atins insensibil de-atît nenoroc
Viața, destinul și toate se curmă
Lovite absurd de săgeata de foc.
Doar cornul mai sună cu muzică tristă,
Din iarbă, din noapte, din crengi de copaci
Din toate ce-n lume și-n vise există
Doar tu, dintre strofe, ești umbră și taci.