poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-21 | |
cinci întrebuințări ale șinelor de cale ferată
să-mi fac o năsălie pe care înșir morții și viii n-ar conta diferența unii locuiesc doar deasupra alții doar înăuntru să-mi fac niște picioroange poate așa voi ajunge la oamenii care m-au așteptat fără să mă fi văzut să-mi fac un pat lung așa voi dormi oriunde cînd mă apucă somnul să le car acasă ca pe niște prieteni care s-au îmbătat să le primenesc nu le judec știu ce înseamnă o dimineață cu un milion de ochi înfipți în oase să le conduc la gară cînd pleacă e foarte important să ai pe cineva care să te conducă noaptea proprii pași te ajung din urmă și te mănîncă conversație îmi place halvița turta dulce susanul de pe covrigi nu-mi place apa prea fierbinte îmi sprijin capul de pereții vagonului e bine să ai pe cineva care să-ți ducă gîndurile nu prea am avut oameni prieteni mai mult pereți prieteni ei nu te judecă ei nu vorbesc în plus ei nu se culcă cu nu știu cine apoi își cer iertare în compartiment miroase a om mirosul ăsta cald mirosul ăsta țepos ca o încăpere închisă de prea mulți ani e bine că nu le văd fețele am dreptul să-mi închipui că sunt oameni buni definiții îmi place un joc pe care nici acum nu știu să-l numesc de fiecare dată cînd se smuncește trenul a plecare îmi iau mîinile de pe balustradă mă întreb dacă aș cădea cine m-ar prinde dar niciodată nu cad așa că nu știu niciodată păcănitul uniform al roților o limbă de circulație internațională pe care dacă ai ști-o te-ai descurca oriunde cînd se ajunge într-o gară se tace e semn că respectăm oamenii care coboară ei au ajuns deci nu mai există cînd se trece un pod se urlă ca să alungăm apa care ne ia morții în restul timpului se vorbește cu voce scăzută pentru că nu le putem spune pe toate foarte puțină lumină cît să spele pereții de umbre și alte creaturi cît să înțelegi că ochii nu sunt complet inutili îmi spui că îmi ții inima în palme mă cuprinde un fel de căldură ca atunci cînd bei vin fiert și te faci roșu în obraji cea mai scurtă distanță între două norduri e o linie curbă obosit gol chircit ca un covrig înghețat
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate