sunt tânără încă
lipsită de perspectiva sentimentelor
pântecul fiicei mele rotunjit nefiresc cu palma stângă cu păcatul nu cred în păcate
mai mult decât în moarte
aceeași
oameni goi trec prin fața ferestrei mele de ce-ar fi nuditatea
mai rea decât ura aceleași ulițe înguste
pline de noroi cu câini șchiopi
cerșetori și gunoaie
pe care copiii desenează sori cu creta
vreau o tristețe sigură până-n miezul pietrelor
așa goală nemeritată cum îți sunt
Doamne ia-ți coasta înapoi s-au inventat centurile de siguranță

uneori cresc duminici la colț de stradă în locul plăcuțelor
cu nume proprii