poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-16 | |
Când tangoul
primelor noastre priviri, a încetat să-mi răsune obsesiv, mâna violonistului destin, m-a trântit în groapa cu metafore... Și-am plutit așa în închisoarea noastră din petale de trandafiri, ferindu-mă de spini, agățându-mă până la sângerare, de vise... Era timpul când îmi plăcea să-mi mângâi inima de catifea, de inima ta de catifea, până când, ființa ta de nori, mi-a plouat minciuni catifelate, lesne de crezut. Încercam să nu-mi pese ce se ascunde sub tangoul roșului catifelat și pur al singurului sărut... ce l-am crezut adevărat. Rubinele cu care ne împodobeam brazii din crăciunurile viselor noastre, m-au făcut să cred în marea bucurie, de a dansa tangoul... Când ceasul arunca săgeți de singurătate în doi, în noi, mi-am spus că nu-i adevărat... marea de metafore reușise să-mi inunde adevărul, și să-mi nerușineze dorințele. A fost suficient să nu-ți ascult norii, jumătate de anotimp, un timp.... și fără să știu roșul mi-a murit definitiv...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate