Și iar se rupe corpul când mă culc
Căci din flotor picură apă,
Mă uit pe geam, mă uit în jur
Nu văd nimic, dar e în mine

Nervozitatea pe care-o simt
Mă mustră-n corp și în conștiință,
Încât un lucru neînsemnat
Mă scoate din sărite

Ce inspirație, ce versuri sunt astea
E realitatea ce o trăiesc acum,
O deznădejde și plictiseală
Lipsă de chef și de speranță

Și mă lovesc și mă rănesc
Încep să plâng, mă simt cam rece,
Și mă trezesc, încep din nou
Și iarăși plâng, dar iar îmi trece.