Parcă un cer lamelar îmi strivește energia...

Calibrat între a dori și a arde aștept o mântuire pe orizontală
Mă las în gurile fiarelor de gânduri-hiene gânduri-tigri gânduri-boa
să mă sfâșie să mă devoreze să mă înghită pe de-a-ntregul
să sângerez până la oase și până la măduvă
să mă sfârșesc lent ca o apa evaporată de atâta uscăciune

Curgerile mele anapoda au o altfel de nebunie
parcă aș fi sau parcă n-aș fi atât de uman
m-apasă blestemul pe care-l port
- acela de a fi anacronic de blând -
într-o cronologie a relelor lumești

Bruște-mi sunt tulburările…
Și atunci ia o riglă ascuțită și-mi trasez cerul
De la mine până la voi o memorie
De la voi până la mine un moment de respiro
Trecutul are gânduri de viitor
Eu am resturi de oameni în suflet
Și apelez la ei când vreau să-mi sparg timpul
Devenind geometrie elementară în spațiu