Iubire neterminată...de manea

POEM FEMINIST

Iubitule, ah ce mult te-am iubit
sinceră, numai pe tine,
Martirul meu drag
al nopților șirag
de ipostaze-amintiri...
Blondele versuri
Mi-au sfâșiat inima
și cum de m-au scos din minți
ochii tăi cuminți?...
Fantoma ta o caut într-un al sărut
cu buzele mele nesatisfăcute,
Iubitule ești așa de departe dincolo
de umbre...
O cum aș vrea să mă săruți și
să mă lovești cu fantezia ta
acolo unde nimeni nu a mai ajuns ca noi
Toamna...
Și să mă rupă în bucăți palmele tale de ocnaș
din închisoarea sentimentelor
ca pe o italiancă la Roma
când vine de la cumpărături
cu trenul regional
Iarna...
Și să călcăm goi prin livezi
de cireși înfloriți
ca cei mai frumoși iubiți
Primăvara...
Și să mă trântești brusc
într-un lan de cucuruz
Vara...
pe canicula de la sfârșit de mileniu,
dragule...
și iar să mă scoată din minți
ochii tăi cuminți,
Iubitule, oase prefăcut prea devreme...
Blondul meu elegiac
alcoolic și sărac...
Poetul meu scump,
bestia mea ce-ai fost masculină,
noi nu purtăm nici o vină,
leu înaripat,
nu te voi uita nici în mormînt
Iubitul meu cel mai sfînt...