Tu îmi apari netulburată,
puțin confuză de zorii dimineții,
de dulcea zbatere a aripei în înger.
Tu-mi pari a apei și a vieții,
a clopotelor pari, bătute-n veșnicie
și-a rozelor petale de trandafiri sălbatici.
A mea-mi apari și sânul tău mi-e mie.

Și ești frumoasă ca o nesfârșită duminecă.