descriptio

mi-am scobit coșul pieptului inima a umplut vagonetele
va fi o iarnă mai caldă cîțiva se vor încălzi cu
inima mea de lignit

mi-am scobit coșul pieptului am făcut lutărie bărbatul sapă cu patimă
dintre coaste cineva îi strigă hei ai grijă e moale
după respirație pieptul se prăbușește din bărbat rămîn
afară picioarele

iubitele mi-au stîlcit plămînii
ca tuberculoza m-au mîncat pe dinăuntru
mi-au mîncat alveolele sunt un trunchi găunos
scuip în batistă
pămînt sînge și mentă

rogatio

în mine locuiește un orb cu picioare de sticlă
și un bătrîn
își fac nevoile pe unde apucă dimineața curăț în urma lor mă gîndesc
la frate-miu care spală bătrîni pentru patru sute de lire
ei nu merg nicăieri cît e ziua de lungă
îi pieptăn îi aranjez
ei nu știu că s-a sfîrșit totul

țeasta mea e odaia din casa mare
bunica și două iubite stau pe năsălie
miroase a ceară ne hîrjonim mai vărsăm o lacrimă
mai un doamne-ajută
la căpătîiul viilor stăm pînă spre dimineață

la moartea prințesei

deschid gura larg aerul
nu vrea să intre urletul
ca o caracatiță îmi arde cerul gurii
ușor ușor mă sufoc cei ce nu simt
spun că veninul de sepie ar fi o delicatesă

misercordiae

tatăl tatălui meu mînca pămînt
era numai fibră și mușchi ridica o casă în două zile
tatăl meu stătea într-un salon cu gratii la geam
așa se filtra lumea
doctorii îl țineau să nu-și înghită limba
cel mai mult îi plăcea să-și mănînce propria carne

administrația financiară

senzori de mișcare granit spoturi
o mie de găuri prin care intră lumina pînă ce înțeleg
lumina e gaura întunericului
aud pulsul meu pulsul celui de după mine pulsul celui
de sub tălpile mele
camera asta e o femeie cu o mie de sîni care ne alăptează prin ceață

comin' home

parbrizul pocnește înghit asfaltul pădurea satele despre care nu știam
că există cu oameni care nu știu că exist
în spatele meu trei femei
una miroase a pîine de casă a fîntînă și animal
una e rotundă se învîrte în jurul soarelui
una a fost la cules de ghebe sporii se întind peste mine
în pielea mea cresc ciuperci uriașe ciuperci otrăvitoare
moartea își freacă picioarele ca o lăcustă sunt mulțumit
am trăit bine

mira

stau în pat nu mă pot ridica mira intră în cameră
îmi pune pe burtă comprese cu oțet
mîinile ei febra mea
îmi desface cu grijă pielea se strecoară printre coaste
ca un iepure hăituit prin iarba înaltă
ajunge la inimă o spală cu limba o șterge cu părul îi cîntă de leagăn
priceperea ei inima mea