ploaia deschizându-ți fereastra
în așternut doar tiparul trupului meu
o zi ca toate celelalte
străzile înghit pe nemestecate oameni case și întâmplări
peste umărul tău mereu apune un soare
vocea ta mereu acoperă îndepărtarea

să așteptăm îți spun
vor trece până la urmă
anii ăștia cu ploi și umbrele prea mici
cu șosete ude și cu tramvaie bătrâne
pierzându-se-n zgomotul lor

se poate încă trăi în orașul transparent
sub acoperișurile lui primitoare
chiar dacă ploaia coboară în liane subțiri
pentru condamnații la risipire și ceață

tu ești aici
iar asta cu siguranță înseamnă
că nimic rău nu se poate întâmpla

....................................

se poate încă trăi la marginea lumii
îți spun
eu sunt elian
și am să îți arăt ploaia
într-o zi ca toate celelalte

asculta poezia in lectura autoarei