poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-06 | |
30 septembrie 2007
MOMENT DE BINE - 5 mi-a încărunțit surâsul obrajii îmi par cămile șezând lângă două oaze nu cine știe ce bogate mâinile scormonesc uscate vântul printre norii iuți astăzi ori peticul de geam o fi cu vina întredeschiderea lui vremelnică în noaptea aceasta m-am rugat și rugăciunea în loc să aducă ușurință m-a istovit o fi cu vina înjumătățirea cu frică a cuvintelor, hei… nu vedeți cât de hilară este umbra mea jucând țonțoroiul în jurul zidurilor – o fi cu vina lumina lunii filtrată de un nor pieziș rămas în urmă ca un cocor beteag bine c-am isprăvit și septembrie că prea mi-a stat ca un ghiont în coaste cu via neculeasă, iubita neiubită și surâsul încărunțit… ______________ FÃRÃ COD DE BARE domol ca înserarea parfumurile trec mă-mbracă-dezbracă nările le-ncearcă întâi cu chibzuială apoi când sunt aproape pe sfârșite cu nesaț nu-mi mai scriu diminutivul cu i grec ba nicicum, l-am lăsat să-l pască vacă stearpă – iarbă amar-sălcie satu-i azi sub asfalt cu pădure cu tot cu nume, scheletul vacii, cu «’tui mama ei de roată – ghemul ăsta de lut rostogolindu-se în jurul pisicii ăleia aurii» cum vedeam atunci de sus amețitor cu ochi ademeniți de progres planeta planeta cu doar satul acela domol ca înserarea urcă asfaltul peste genunchi mi s-au subțiat tălpile – sunt sensibil rău sunt din ce în ce mai încălțat din ce în ce mai desculț acolo în pantofi avea bunica așa un bulz de mămăligă cu brânză… pe norme strămoșești nuuu… știți voi ce «vocale» și fără cod de bare uite domol ca înserarea… veți spune ce treabă are diminutivul cu i grec! Ehei… era moftul anilor aceia neasfaltul, parfumurile fără încordare și normele astea… ________________ CORBITOR în locul unde se reculeg apele cerul nu ajunge umbrele se multiplică la fiecare pas desculț, în mantia de argint a lunii îmbrăcat aud muzică înăuntru și lunec în dans dansul mă are și nu eu pe acesta sunt ram subțire sau nici măcar atât – traiectorie părere că zbor descărnat – nu… așa cum mă știți sunt doar umbrele proiectate, în ele dansul își are măiestria întâlnirea într-o secundă a tuturor emoțiilor, simbioze, culori forme, sunete… lumina-i de fapt singura atitudine…! Ba nu, și ochiul, altfel de unde aș ști sau văd cu buricele degetelor cu tălpile, buzele, cu genunchii cu genunchii rădăcini ghem de foc stern rotind eliptic continuu trupul meu de vânt… ________________ NU E CONTEMPLARE plângi, norul tău preferat s-a dus să plouă departelui… plângi, basmul a fost scurt în seara aceasta și inima ta flămândă mai crede… te zgâiești la rotundul lunii și nu chemi actul contemplare este aceeași lună pe care o rugai lipindu-ți nasul de geam să nu plece până te faci mare arunci apoi aceste rânduri mâzgălite ținând foaia pe genunchi vântul va ști unde să le ducă adormi, fără vise în ziua următoare vei primi o telegramă, un semn – undeva a înflorit caisul pentru tine «să nu vii după ziua culesului» acolo unde norul tău preferat… unde basmul face la dreapta apoi de două ori la stânga, sus câteva muriri… luna, iată-i rotundul nu-i nici de data aceasta contemplare îți trezește atenția o hârtie mototolită, a reușit ți-a desenat pe chip ultimul surâs singurul de altfel întreg ________________ VALERIU BARBU (DANDEȘ GANEA) Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate