Stau la semafor,
nu prind verde,
orele urcă prin canalul de scurgere,
vine un om și-mi taie o chitanță,
psihiatrul stă cu ochii pe cronometru’,
dar verde tot nu se face.
Fața ta, atât de frumoasă din profil,
se-ntoarce și mă cuprinde groaza,
doar cabluri și aparate
conectate la computer.
Închid ochii, îmi astup urechile,
întuneric, nici un reper,
nu-mi dau seama
care e susul și care josul.
Nu se mai face verde niciodată.