Noaptea toarce fir de caier
așezată-n cenușar,
Fire de lumină-n umbre
răspândește nodular.

Farmec din poemul nostru
între vreascuri arde-aprins;
În odaia de iubire
stingem dorul necuprins.

Mă asez în fața sobei -
gându-n jar își face joc.
Te apropii și pe pleoape
lași sărutul să ia foc.

Se prelinge printre șoapte
o căldură sângerie...
Nu e arșita din vatră,
sunt atingeri ce îmbie.

Nu vreau flăcări să mocnească -
vreau să ardă-n nemurire!
Iarna să-mi zâmbească-n față
și să plâng de fericire!