poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-27 | |
Pantalonii mi s-au rupt în genunchi. Pentru tine s-au rupt!
Pentru tine se cască grotesc două găuri hidoase, mânjite cu sângele adunat din praful drumului, pentru tine târâi printre ciulini piciorul beteag pe care l-ai învățat ordinea pașilor, piciorul beteag, talpa măruntă crescută la umbra tălpilor tale cu mers apăsat, pentru tine s-au rupt! Stivuiesc în neștire haine vechi cu coatele scâlciate. Stivuiesc haine vechi – pentru tine s-au rupt! N-a existat niciodată vreun dumnezeu, coatele mele nu pentru el, pentru tine s-au rupt! Câte dealuri să fi rămas de urcat? Privesc înapoi și te văd așteptând cu secerea-n mână. Cine-i copilul pe care-l ridici pe un braț de lucernă? Câte dealuri să fi rămas de urcat? Coatele mele pentru cine s-au rupt? N-a existat niciodată vreun dumnezeu. Ar fi fost mai ușor să-mi fac aripi din penele gâștelor de pe izlaz. Ar fi fost mai ușor să te caut printre cei morți, morții n-au dealuri, n-au păduri, n-au câmpuri înecate în galben de floarea-soarelui, morții au cimitire și cruci. Dar când urci cerul gol cine să-mi spună? Cine să știe? Unde te-ai dus?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate