Încă nu mi-au retezat nici un segment de os
nu mi-au tăiat un milimetru din claviculă sau din femur
nu mi-au înjumătățit plămânul nu mi-au extirpat nici o bucată de carne primejdioasă
trupului meu nu-i lipsește nici o glandă nici un canal secret
prin care circulă proteine visătoare glucide cu miros de livadă
încă nu s-au rupt legăturile între țesuturi între cavități întunecoase
celulele își vorbesc mereu inventează figuri de stil
pe care uneori le aud și eu grăbindu-mă să le pun pe hârtie
laringele nu vrea să ațipească în timpul nopții
când moartea ține două aripi de cerneală deasupra capului meu -
trăiesc la umbra lor
nu renunț la cuvintele ce trec prin mine ca niște șocuri electrice
am becuri în loc de rinichi am un fel de înjurături curate ca spirtul sub piele
rostesc porcării fără să-mi aud propriul glas
mă îndepărtez de mine însămi apropiindu-mă de locul unde roiuri de fulgi îmi atacă spinarea înghețată
încă nu m-a hăcuit bisturiul încă nu m-am despărțit de apendice de amigdale
știu că două surori și un chirurg amețit se vor bate pentru inima mea și, poate, vor învinge