oglinzi, ape împietrite în cleștare,
sorbiți-mă în voi
tîmpla mea să adoarmă pe mal, în iarbă,
cadranele de ceas ale ochilor mei
să se facă ovale,
minutele și orele, simple
linii și cifre,
să se răstoarne din ele, să devină povară
doar furnicilor mișcătoare în iarba.

oglinzi, ape împietrite în cleștare,
aș vrea, în timp ce dorm, de sub pleoape,
cu sunet să cadă pe suprafața voastră
cioburi de cristal din irișii mei,
desprinși din orbita albă a marelui ceas ca niște
rotițe ce s-au oprit din învîrtire.

oglinzi, ape împietrite în cleștare,
visez o cădere în voi
din mine
precum căderea
din lucrurile ce mă țintuiesc
cu priviri oarbe
pe crucea din ace de ceas a trupului.