Dincolo de vremuri or să zboare
Anii mei uciși de timp cu atâta trudă.
Cine o să știe cât mă doare
Când s-a scurs și ultima secundă?

Să nu privim în urma carului cu fum,
Iluzii ne pândesc la fiecare pas,
Măcar pe minte să mai fim stăpâni
Dacă ajungem sclavii timpului rămas.

Așa-i de gol și trist pe strada ast-aglomerată
Nu-i nimeni să audă cum se scurg, șuvoi,
Atâtea aminitiri, poate uitate,
Și-atâtea vise spulberate-n noi.