când nu plâng mă strânge de gât,
cum mă strânge depărtarea de tine
în acest pat pe care nu l-am împărțit niciodată în doi

pipăi locul gol de lângă mine
e rece, cearceaful e șifonat în locul acela
nu l-am întins să nu te piardă visele printre cutele pânzei

sub pervazul ferestrei e mereu ud
acolo ascund lacrimile mele
ca roua dintr-o dimineață de primavară târzie

seara picură din ele o substanță roșie
ce se târăște pe podea până sub pat
iar la răsăritul soarelui apare pe tavan