Primăvara are chipul tău,
Astăzi te-am găsit
Floare de cais.

*

Te-am căutat prin pustiul de lume,
Și băncilor le este dor de tine.

*

De când nu mai încap în pielea ta
Roșesc până și-n fața icoanei,
Îmi spui că sfinții sunt invidioși
Pe un așa calapod domestic,
Minți femeie…
Ai uitat că tu ai falimentat iadul?

*

Bună seara leagăn de dor,
S-a scuturat și ultima stea
De-acum nu ne mai vede nimeni,
Lasă-mi sufletul gol pentru o noapte
Și coboară în brațele mele.

*

Cerul tău căprui este acoperit de nori,
Și noaptea aceasta va lăcrima
Peste streașina sufletului,
Deschide-mi te rog.

*

Despică-mi ochiul în patru
Și pe fiecare ciob de iris
Coboară-ți pentru încă o dată roua.
Mâine, orbit de lumină
Îți voi pipăi potecile sufletului
Iar acolo, unde voi săruta ultima oară
Mi se va deschide mormânt.

*

Mi-am furat zborul de la o pasăre moartă…
Ce folos?
Zborul ei era mai înalt cu o aripă
Iar al meu mai sărac cu un vis.

*

Fă-mă Doamne pernă
Să pot semăna somn cu stele
În pletele ei,
Să culeg dimineața mănunchiuri
Cu vise coapte,
Și să sfârșesc sugrumat între coapse
În nopțile noastre albe.

*

Adam și-a amintit cum se iubește
Dar Eva îi spune că a trecut vremea sa,
Eva încearcă să iubească
În timp ce Adam nu mai crede în minuni,
Incompatibili, Adam și Eva încep a iubi
Deși unul altuia nu-și mai dau nici o șansă.

*

Iubito,
De ce in loc de apă
mi-ai dat sufletul să-ți beau
din căușul palmei,
nu ai știut că tu ești sămânța
din care se poate întrupa Universul?
Dacă da, da… dacă da,
Deschide-ți inima și lasă
Cealaltă jumătate de infinit
Să-ți întregească ființa.
Dacă nu, da…dacă nu,
Atunci află că luturile noastre
Sunt prea puține
Chiar și pentru un singur mormânt.

*

365 s.m.s. uri x 15 cenți… 5x5…două zeci și…
Cost suplimentar…
Da, nici luna aceasta n-o să-mi achit factura,
Nici luna ce o să vie nu voi primi vre-o circumstanță
Pentru o astfel de pseudo viață
O să-mi mai joc o farsă și încă o farsă,
Prietenilor după bunul lor plac – de unică folosință,
Dușmanilor ca întotdeauna –reinscribtibi
Din când în când câte o gargară pe memorie,
Numai gândurile își au permis de liberă trecere…
Abandonat în câte o haltă de suflet
Și ori de câte ori am deschis fereastra,
Stau în fața mea și mă iau la rost,
De unde mă încep și unde mă termin?
De ce eu, de ce tocmai eu?
Stau la jumătate vis și aștept pe cineva
Cu cealaltă jumătate,
Încă suferind de paralelismul șinelor de cale ferată,
Mâine atârnând într-o funie de timp…
Da …sunt dependent și incompatibil cu mine
Chiar dacă uneori mai răspund la 0747407245.