Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineată-ti va ucide-odată visul,
că sufletul mi-asa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fără umbră de căintă:
"Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"