poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-07 | |
MOLIMA
tatăl – ăla venit de afară cu paltonul ponosit și tăiat ăla care miroase a ciorbă de burtă ăla care-și dă drumul în fotoliu și sughite un pic fiul: “ce mai e pe afară, tată?” tatăl: “ce să fie? uite… a murit și cerșetorul din colț. i-au crescut în piept colții ăia de fier. l-a prins molima din urmă, ce mai… e prea mult fier pe afară, măi, așa de mult, că te-mpiedici de el la fiecare pas.” fiul: “dar vântul, vântul cum mai e? ziceau pe discovery că dacă dă un vânt din ăla, umed, o să ruginească, naibii, tot fierul de pe pământ.” tatăl: “eh, vântul… vântul și apa, ce interes au să ne scape? e plin de morți afară, atârnă păsări răsucite prin toți pomii câinii înțepenesc pe stradă și lucesc a nichel iarba s-a întărit și-i așa de ascuțită că mi-a crestat tălpile ce molimă o mai fi și asta?” fiul: “da’ briciurile alea coborâte din iarnă, măcar alea s-au dus, tată?” tatăl: “ce dracu’ bă… pe chipul meu nu te-ai uitat? nici mașinile nu mai merg că și benzina s-a făcut de fier e jale, bă, abia dacă vezi câte un om care se chinuie să scape de rugină maică-ta ce face?” fiul: “zice că respiră greu nici la telefon nu mai vorbește cică huruie vorbele-n cabluri ceva de speriat acu’, s-a dus la biserică să dea un acatist, două măi, tată, și altceva, ce mai e pe afară?” tatăl: se uită la balta de sânge ce-i curge din pantofi dă să privească pe fereastră dar nu vede nimic geamul a prins să lucească și zornăie în bătaia vântului ar vrea să-și pună câteva piese cu elvis sau cu paul anka din alea de când era tânăr dar se răzgândește: “ce molimă o mai fi și asta, fiule? of, of, of, ia dă-mi o țigară din aia de-a ta de la prietenii tăi moldoveni d’aia… știi tu!” tatăl și fiul – aprind țigări din alea ameliorate vorbesc de una, de alta cu voci tot mai grave tot mai grele se uită unul la altul mai lung și mai lung tot mai lung și când ușa de la intrare hârșâie fier pe fier zâmbesc ce să facă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate