poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3115 .



Într-o zi, voi înțelege!
poezie [ ]
10-10-2003

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Zephirus ]

2006-03-30  |     | 



- Lasă-te purtat de simțuri,
Lasă-te purtat de vânt.
În romanul vieții tale,
Nu lipsește un cuvânt!

Lasă-te mișcat de val,
Lăsa-te udat de ploi.
Într-o zi, vei înțelege -
Nu vom mai fi “NOI” si “VOI”.

Simte-ți idealul tău,
Caută-l și-l vei găsi.
Lasă-te-ncălzit de focul
Inimii ce va iubi.

- Luat de simțuri și de vânt,
Într-un spațiu de mormânt?!
A iubi sau a nu fi,
În rațiunea inimii?!

- Eu iți zic: privește-n față,
Vei vedea al tău destin.
Eu iți zic: privește-n urmă,
Spre pilonii ce-l susțin.

Dumnezeu a creat lumea,
La-nceput, era sublimă.
Dumnezeu o are-n pază-n
Întuneric și lumină.

Eu iți zic: deschide-ți ochii –
Vei vedea ce nu se vede.
Eu iți zic: ascultă-mi glasul,
Într-o zi, vei înțelege.

- Demiurg creat de mintea
Sufletului făr’ de el, e-un
Paradox al omenirii,
În obsesia nemuririi.

- Ridică-ți fruntea împietrită,
Să-ți văd ochii cei de gheață,
Buzele de foc uscate,
Chipul tău lipsit de viață.

E tristețea absolută,
Un suspin fără ecou,
Suferință-ndelungată
Și o moarte de erou...

Îți simt veșnica durere-n
Astă lume fără lege...
Însă totu-i un miraj!
Într-o zi, vei înțelege.

- Omul, o eroare a naturii,
O problemă fără tema...
- O eroare a naturii!?
E-o creație supremă!

Dumnezeu a creat omul.
Din pământ suntem cu toții
Și Pământul este-al nostru
Și-n pământ se duc toți morții.

Dumnezeu ne dă lumina,
Dumnezeu ne dă ființa,
Dumnezeu ne-arata calea
Mântuirii și credința.

Dumnezeu ne dă de toate,
Dumnezeu ne-arată totul.
Să-l audă cine poate!
Dumnezeule, ești totul!

- Suferință, boală, crimă,
Foamete, război și moarte -
“Dumnezeule, ești totul!” –
File rupte dintr-o carte...

- Mântuiește-ți al tău suflet,
Păcătosule, degrabă!
N-auzi al Satanei urlet,
Nu-l auzi? Ia’ de te-ntreabă!

Rătăcești prin întuneric,
Prin pustiul vieții tale,
Căutând mereu lumina,
Căutând spre acea cale...

Dar lumina-i-n al tău suflet –
O coroan-a unui rege,
În împărăția vieții –
Într-o zi, vei înțelege.

- Când greșeli clădește mâna-ți,
Păcătoși când ochii-ți sunt,
Când în foc de Iad s-ascunde
Mintea inimii-ți de sfânt...

Când a urii răzbunare
Uită faptul de-a ierta,
Iertător fie și Domnul,
Răzbunarea e a ta...

Lăcomia și mândria,
Când în inimă-ți vor crește,
Vinovat va fi Satana,
Cel viclean, ce-ademenește!?...

- Ispitit te simt pe tine.
Calea dreaptă d-ei alege,
Vei cunoaște fericirea
Și atunci vei înțelege.

- "Cale dreaptă"-n labirintul
Vieții fără de sfârșit!
Când se vor sfârși odată,
Dar tu nu vei ști nimic...

"A cunoaște" e prea mult
În astă lume ignorantă!
Când icoana vieții noastre
E-o pictură dezolantă...

"A-nțelege" ce înseamnă
"A cunoaște" și "a ști",
Alergând după răspunsuri,
"Calea dreaptă" nu va fi!

- Ca să știi, întreabă Cerul.
Să primești răspuns de Sus,
Trebuie să crezi în Tatăl,
Duhul Sfânt și în Iisus.

- "Dumnezeu" îl denumim noi,
Dumnezeu cel bun și sfânt,
Ce-a creat tot Universul,
Lume-aceast-acest Pământ...

Dumnezeu are răspunsul
La această întrebare:
“Unde, cum și ce, de când,
De ce, de cât, de unde, care?”

- Duhul Sfânt, pe-acest Pământ,
Va coborî curând plângând...
- Căci a greșit, când ne-a creat,
Rostind atunci doar un cuvânt!

"Pe aripile unui înger,
Zburăm cu toții către cer.
Să piară relele din lume,
Să le vedem cum pier!"

Dar "îngeri" ni s-arată nouă?
Și "Cer" nu e văzduh întins –
În care liber rătăcesc
Ai noștri ochi – de neatins?!

"În îngeri, nemurire, zbor
Noi credem. Vă rugăm pe voi:
Lăsați ale noastre reverii
Din inimile de copii."

- Să crezi în Domnul nostru Sfânt,
Nu e iluzie-amăgire.
Să înțelegi al Său cuvânt,
E-nțelepciune... dăruire...

- A oferi lui Dumnezeu
O clipă doar din viața ta,
Dar viața doar o clipă e,
Atunci, i-o vei mai da?

Se scurge clipa vieții tale,
Se scurge pe-al tău chip,
Precum se scurg într-o clepsidră
Fire de nisip.

Iar ochii tăi încețoșați
Privesc, orbiți de frică,
Acele fire de nisip,
Nisipul care pică.

Iar mintea trupul își oferă
Zeului... imaginar...
În care mintea-nnebunită,
Fuge spre al Lui hotar.

În spațiul minții, claustrat,
Orbit de frica morții-ți
Gonești iluzii și himere,
Punând pe seama sorții.

Să mori însă nu-ți e sortit,
Cu toții-o vom cunoaște!...
Dar viața mulți n-o vor afla
Din clipa când s-or naște.

Și crezi c-această clip-a vieții
Este doar un început,
În urma căreia trupul nostru
Va ajunge un rebut!?...

Din el ieșind al nostru suflet,
Cu-nsușiri dumnezeiești:
Nemurirea și Știința
Pentru Lumile Cerești!?...

Dacă zei vom fi cu toții,
Veșnicia de-om cunoaște,
Pentru ce-am trăit în mine?!
Pentru cine ne vom naște?!

Pentru ce primesc suflare
Trupuri ce nu pot alege,
Viața fiindu-le curmată!?...
Într-o zi, voi înțelege?

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!